Rolul alimentației în acnee

Acneea vulgară este una dintre cele mai frecvente patologii cutanate ce afectează frecvent adolescenții din întreaga lume. Boala se caracterizează prin următorul tablou clinic: seboree, comedoane, pustule, papule localizate la nivelul zonelor bogate în glande sebacee. Patogeneza acestei afecțiuni este foarte complexă, putând fi generată de multipli factori ca producerea de sebum, eliberarea mediatorilor inflamatori în piele, hiperkeratoza și colonizarea cu Propionibacterium acnes (1). 

Mai mult, factorii care contribuie la formarea acneei includ, de asemenea, predispoziții genetice, anomalii hormonale (androgenii joacă rolul cheie), tulburări imunologice, factori psihologici, de mediu și chiar iatrogeni (2,3). Se crede că dieta poate juca un rol în patogeneza acneei vulgare și unele produse pot avea un efect asupra evoluției acestei dermatoze. (4)               

Primele studii privind rolul alimentației în acnee au fost efectuate începând cu anul 1940, cu toate acestea până astăzi nu au existat dovezi concludente care să sublinieze că laptele și produsele lactate au efecte comedogene. Cauza probabilă a posibilelor efecte comedogene ale laptelui și derivatelor sale este conținutul de hormoni produși de vaci în timpul gestației. Se crede că elementul constitutiv al laptelui care stimulează cel mai mult unitatea pilosebacee este factorul de creștere asemănător insulinei 1 (IGF-1), a cărui concentrație, în sânge, variază în funcție de severitatea acneei (5). 

Nivelurile IGF-1 cresc în timpul pubertății sub influența hormonului de creștere și se corelează cu evoluția clinică a acneei. Receptorii pentru IGF-1 sunt localizați în keratinocitele din epiderm și sunt receptori unici transmembranari care sunt responsabili pentru activitatea tirozin kinazei. La pacienții cu acnee, s-a observat o corelație între concentrațiile de IGF-1, dehidroepiandrosteron sulfat, dihidrotestosteron, numărul leziunilor acneice și secreția de sebum. IGF stimulează 5α-reductaza în glandele suprarenale și gonade, sinteza androgenului, transducția semnalului receptorului androgen, proliferarea sebocitelor și lipogeneza (6). 

Cele mai mari concentrații de IGF-1 se găsesc la femeile cu acnee, iar numărul leziunilor acneice se corelează cu nivelurile plasmatice de IGF-1 (6,7). Nivelurile plasmatice ridicate de IGF-1, cauzate de consumul de lapte, stimulează proliferarea sebocitelor, rezultând dezvoltarea și progresia leziunilor acneice (7).                

Acneea este influențată nu numai de hormoni, ci și de relația biochimică dintre aceștia și unitatea pilosebacee. Astfel, adăugarea de hormoni exogeni derivați din dietă în grupul de hormoni endogeni poate avea un impact semnificativ. Laptele disponibil în magazine este nu numai bogat în progesteron derivat din placentă, ci și în alți precursori ai dihidrotestosteronului (DHT), cum ar fi 5α-Preganedionă și 5α-Androstanedionă. Acești compuși sunt ușor modificați enzimatic în DHT iar enzimele necesare pentru acest proces sunt disponibile în unitatea pilosebacee (8). In vivo, testosteronul endogen este transformat prin 5α-reductază în DHT, care stimulează unitatea pilosebacee. Se crede că precursorii testosteronului contribuie la comedogenitatea laptelui (7,8).               

Multe studii au arătat că laptele degresat este mai comedogen decât laptele integral. Se crede că în timpul producției de lapte degresat există modificări ale bioactivității moleculelor biologic active, cum ar fi glucocorticoizii. Există, de asemenea, posibilitatea ca echilibrul hormonal al laptelui degresat să fie afectat. Drept urmare, consumul de lapte degresat poate provoca o comedogeneză crescută. Mai mult decât atât, pentru a menține consistența adecvată a produselor din lapte degresat, producătorii, îi adaugă proteine din zer, cum ar fi α-lactoalbumina, al cărui rol în comedogeneză nu este, de asemenea, neglijabil (9). De asemenea, laptele degresat conține mai puțini estrogeni decât laptele integral. Estrogenul este un hormon care poate reduce acneea (10).