20 apr. Ecografia abdominală
Generalități
Printre metodele imagistice de diagnostic cel mai frecvent întâlnite în practica medicală se numără ecografia abdominală, o investigație bazată pe radiații ultrasonore. Rezultatele ei se interpretează întotdeauna împreună cu anamneza, examenul clinic și analizele specifice, ajutându-l pe clinician să stabilească diagnosticul. Din punct de vedere fizic, ultrasunetele sunt vibrații mecanice care se deplasează prin mediul înconjurător sub formă de unde; pe baza amplitudinii, frecvenței, perioadei de oscilație, intensității acustice și vitezei lor de propagare, calculatorul construiește imaginea afișată.
La baza ecografiei stă un principiu împrumutat de la sonar: undele ultrasonore străbat mai multe medii cu proprietăți acustice diferite, iar ecourile întoarse sunt decodificate de un transductor. Cât de puternic se reflectă ultrasunetele depinde de rezistența pe care țesuturile o opun trecerii undelor acustice — un țesut mai dens le reflectă mai intens. Un ecograf este alcătuit din:
- unitatea centrală (receptor, sincronizator principal, generator de unde, procesor de semnal digital, conectorul sondei / sondelor, tastatură);
- monitorul / display-ul;
- transductorul.
Fiind una dintre cele mai accesibile și mai ieftine investigații imagistice din practica de zi cu zi, ecografia abdominală ar merita privită, în medicina modernă, drept o prelungire a examenului clinic. Își dovedește utilitatea atât în urgență, cât și în urmărirea pacienților cu diferite acuze abdominale. Valoarea ei diagnostică este remarcabilă: este accesibilă, non-invazivă, non-iradiantă, ieftină și poate fi repetată ori de câte ori este nevoie. Tocmai aceste avantaje fac însă ca, din păcate, în diagnosticarea anumitor patologii să se sară uneori direct la ecografie, ocolind etape extrem de importante precum anamneza și examenul clinic. Ecografia abdominală ajută în mod real la depistarea modificărilor de dimensiune și/sau formă ale organelor, ale țesuturilor sau ale vaselor de sânge.
Tipuri ale ecografiei abdominale
În funcție de zona investigată, ecografia abdominală se împarte în două categorii:
- Ecografia abdominală superioară – examinează ficatul, căile biliare, splina, stomacul, rinichii, pancreasul și vezicula biliară;
- Ecografia abdominală inferioară / pelvină – examinează ovarele, uterul, colul uterin, vezica urinară și trompele uterine.
La bărbați, prin ecografie abdominală se pot investiga vezica urinară, prostata și veziculele seminale; sonda poate fi așezată pe abdomen, dar poate fi și introdusă transrectal atunci când se urmărește vizualizarea prostatei.
După tehnologia și aplicațiile utilizate, există mai multe tipuri de ecografie:
- Bidimensională (2D) – modul în care se realizează majoritatea investigațiilor ecografice; redă o imagine clară a structurilor interne;
- Tridimensională (3D) – prin scanare bidimensională sunt captate mai multe planuri, iar imaginea este apoi reconstruită, permițând o vizualizare completă a organelor interne;
- Ecografia 4D – face posibilă urmărirea organelor în timp real;
- Metoda Doppler – servește la depistarea fluxurilor sanguine și la studierea vascularizației organelor, precum și a formațiunilor tumorale, dacă este cazul.
Pentru ce se utilizează ecografia abdominală?
Indicațiile ecografiei abdominale sunt atât de tip diagnostic și de evaluare post-terapeutică, cât și de ordinul aplicațiilor terapeutice. Deși medicina internă este domeniul în care această metodă diagnostică se folosește cel mai des, ea aduce un mare folos și în specialitățile chirurgicale. Caracterul non-invaziv al ecografiei abdominale reprezintă un avantaj major deopotrivă pentru pacient și pentru medic.
O ecografie abdominală poate fi recomandată de medic atunci când pacientul se plânge de dureri abdominale ori balonare sau când există un istoric familial de boală în sfera abdominală. Poate deveni necesară și la apariția unor modificări ale funcției hepatice (detectabile în urma analizelor de sânge) ori în contextul unei suferințe renale (ex. litiază renală). Fiind o procedură non-invazivă care redă bine organele interne, ecografia abdominală poate servi și la ghidarea unui ac introdus în abdomen, atunci când este nevoie de o biopsie ori de evacuarea unui abces sau a unui chist.
Printre utilizările frecvente ale ecografiei abdominale se numără evaluarea următoarelor organe:
- Rinichi;
- Ficat;
- Colecist;
- Ducte biliare;
- Pancreas;
- Splină;
- Aorta abdominală.
Totodată, ecografia ajută la diagnosticarea unei game variate de afecțiuni, cum ar fi:
- Durere / distensie abdominală;
- Funcție hepatică anormală;
- Litiază renală;
- Distensia organelor abdominale;
- Calculi biliari;
- Anevrism de aortă.
Tehnica ecografiei abdominale. Cum ne pregătim pentru o ecografie abdominală?
Această procedură se efectuează exclusiv de către specialiști în domeniu și numai la recomandarea medicului dumneavoastră sau atunci când simptomatologia o impune. De regulă, este nevoie de o pregătire prealabilă, care variază în funcție de natura problemei și de medic.
Pentru examinare, pacientul stă întins pe spate, pe masa de examinare. Medicul aplică mai întâi gel direct pe piele și abia apoi așază transductorul pe abdomen — astfel ultrasunetele traversează mai eficient structurile abdomenului. Gelul are la bază apă și se curăță ușor la finalul procedurii. Transductorul este manevrat cu blândețe, iar examinarea se încheie odată ce au fost obținute toate informațiile necesare (durează, în medie, cam 30 de minute).
La fel de importantă este și pregătirea pacientului. Recomandările sunt:
- post alimentar (inclusiv băuturi acidulate, sucuri și cafea) cu cel puțin 6 ore înainte de investigație, pentru ca stomacul să fie gol, iar conținutul gazos intestinal redus;
- evitarea dulciurilor și a alimentelor care pot fermenta (fructe, lapte) cu cel puțin 24 de ore înaintea examinării;
- pentru a studia cu ușurință ficatul, vezica biliară, splina și pancreasul, vi se poate cere ca în seara dinaintea testului să consumați o masă fără grăsimi, preferabil cel târziu la ora 19 (cu 8-12 ore înainte de procedură);
- pentru studierea organelor pelvine, cu 1 oră înainte de procedură se recomandă consumul a minimum 500 ml de apă (2-3 pahare). Chiar dacă apare senzația de urinare, pacientul nu trebuie să urineze — astfel se vizualizează mai bine structurile din vecinătatea vezicii urinare (prostată, uter sau ovare). Cu vezica goală sau parțial golită, mici detalii ale peretelui (polipi) pot rămâne nevizualizate;
- ținuta aleasă trebuie să fie una confortabilă;
- uneori poate fi nevoie de examinare ecografică și după golirea vezicii.
Limitările ecografiei abdominale
De cele mai multe ori, ecografia abdominală redă fidel starea organelor și a celorlalte structuri din abdomen, însă metoda are și unele limitări. Aerul sau gazele din abdomen pot bloca vizualizarea structurilor, iar excesul de țesut adipos de la nivelul abdomenului poate împiedica, la rândul lui, obținerea unei imagini bune. Dacă există motive de îngrijorare cu privire la starea de sănătate a pacientului, iar ecografia nu oferă o imagine suficient de bună, se poate apela la alte metode imagistice: CT-ul (tomografia computerizată), IRM (imagistica prin rezonanță magnetică) sau examenele ce folosesc bariu.
Ecografia abdominală se dovedește adesea necesară și își găsește cu succes locul în următoarele ramuri ale medicinei:
- gastroenterologie;
- oncologie;
- medicină internă;
- medicină de familie;
- nefrologie;
- urologie;
- chirurgie;
- pediatrie.
Riscuri versus beneficii
Riscurile sunt cu mult depășite de beneficii, iar acestea din urmă sunt următoarele:
- metoda este non-invazivă (nu provoacă durere sau traume fizice);
- ecografia abdominală este disponibilă pe scară largă, simplu de utilizat și mai puțin costisitoare decât alte metode imagistice;
- procedura este extrem de sigură și nu recurge la radiații ionizante;
- țesuturile moi sunt redate mult mai bine decât în cazul radiografiei;
- imaginea fiind afișată în timp real, ecografia se dovedește un instrument bun pentru ghidarea procedurilor minim invazive, cum ar fi biopsierea sau aspirația cu ajutorul unui ac.
Deși pe alocuri poate fi ușor incomodă, până în prezent nu s-a dovedit că ecografia abdominală ar avea efecte nocive asupra oamenilor.
Bibliografie
- https://www.radiologyinfo.org/en/info.cfm?pg=abdominus ;
- https://www.medicalnewstoday.com/articles/324392.php ;
- https://www.mayoclinic.org/tests-procedures/abdominal-ultrasound/about/pac-20392738 ;
- http://www.umft.ro/data_files/documente-atasate-sectiuni/2212/curs_20eco_20ro.pdf ;
- https://www.healthline.com/health/abdominal-ultrasound#followup ;
- https://www.123sonography.com/abdominal-ultrasound ;
- https://www.verywellhealth.com/abdominal-ultrasound-overview-4172539 ;
- https://www.scribd.com/doc/25074702/Radiologie-Si-Imagistica-Medicala-Pag-001-190-Georgescu
Sorry, the comment form is closed at this time.