Prin displazie de șold se înțelege o dezvoltare anormală a articulației șoldului, afecțiune întâlnită de regulă la naștere sau în primele luni de viață. Aproximativ 5% dintre nou-născuți prezintă malformații la nivelul acestei articulații. Nedescoperite la timp, ele pot evolua spre luxație congenitală de șold, care lasă în final un handicap pe viață. Depistarea precoce a luxației congenitale de șold și a displaziei de dezvoltare a șoldului se poate face printr-o singură metodă imagistică: ecografia de șold.
Fiind o investigație neinvazivă, nedureroasă și lipsită de iradiere, ecografia de șold poate fi repetată ori de câte ori este nevoie. Momentul ideal pentru efectuarea ei este vârsta de 4-6 săptămâni; odată depășit pragul de 6 săptămâni, examinarea devine tot mai dificil de realizat. La vârsta de 6 luni, osificarea capului femural o face inutilă, iar articulația șoldului mai poate fi evaluată ulterior doar prin radiografie de bazin.
Cauze și factori de risc pentru displazia de șold:
Modul necorespunzător de înfășare și de purtare a nou-născutului/sugarului — în special înfășatul strâns, cu membrele inferioare întinse și lipite;
Sexul feminin, afectat de 4 ori mai frecvent decât cel masculin;
O greutate la naștere de peste 4000 de grame;
Existența în familie a unor antecedente de displazie sau luxație de șold;
Nașterea la o vârstă a mamei de peste 35 de ani;
Statutul de prim născut.
Avantajele ecografiei de șold:
Nu folosește radiații, prin urmare nu are efecte nocive asupra copilului;
Se poate repeta ori de câte ori este nevoie;
Permite stabilirea precoce a diagnosticului;
Se poate realiza la scurt timp după naștere;
Nu este necesară sedarea;
Atunci când malformația se confirmă, poate preciza exact gradul bolii.
Sorry, the comment form is closed at this time.